Ascultati Timpul…o Doamne, cum alearga,

Amirositi incetisor odoarea lui dulceaga

Ce-ti arde narile s-apoi pe gàt in jos

Viata se pierde-n timpul uituc si nemilos.

Un pas càte un pas, o zi apoi o noapte,

Timpul ne-mbatràneste, vietile ni-s coapte,

Spinarea ne e rupta, insomnii, neplaceri,

Nici nu iti dai seama ca màine-i deja ieri.

Duminica baieti, biserica ne cheama,

Domnul ne spioniaza, ne cere sa dam seama,

Iar tu, plecàndu-ti capul ìi saruti màna popii

Visàndute ìn rai …cu-n pas in buza gropii.

Ascultati Timpul, un pas càte un pas,

O zi apoi o noapte, putin ne-a mai ramas

Si tu plecàndu-ti capul spionului ce-asteapta

Saruti a popii màna tinànd calea cea dreapta

Si cu spinarea frànta, in prag de nemurire,

El, Dumnezeu spionul, te scruta c-o privire!

Un semn facut cu màna si esti tàiat afara…

Calea cea dreaptà spui!? Ba calea cea amara.

Nu ìti mai pierde timpul tinànd strazile lor

Si nu ìti pleca capul la nici un dictator.

Tu umbla asa cum vrei, asa cum tie-ti place,

Lasàndu-i ca sa umble si pe ceilalti in pace.

Iar la sfàrsit, ajuns la capatul de drum,

Cànd o sa te intrebe de ce, cine si cum,

Tie nu-ti fie fricà ca-ci Timpul s-a oprit,

Trecut si viitor in Timp sau contopit

Si totu-i doar visare, o clipa infinita,

Viata ca-i un vis prin timp ratacita,

Nici Alfa, nici Omega, nici prima, nici apoi,

Timpul e Dumnezeu iar Dumnezeu e Noi!

                                                 Viorel Boldis

Unde sant pamantul si prietenii mei,

frumoasele mele amante?

Unde sant padurile, bivolii,

caprele cu tatele lor gigante?

Unde sant lanurile de porumb

si canepa de ce a secat?

Unde sant taranii mei

si asteptarea lor in care timp a evadat?

Dar pestii argintii

sclipind sub raze orbitoare

si viile aurite

infipte-n spatele dealului mare

si pivnitele

ce-adanc in el sant sapate

si inghit vin si oameni si pacate,

unde sant, unde-au plecat?

Disparute-n istorie,

istoria neconsemnata

a unui prea mic sat.

Picaturi de memorie…

                                        Viorel Boldis